După abdicarea forțată a Principelui Alexandru Ioan Cuza, în 1866, atât Locotenența domnească, cât și celelalte figuri politice importante ale noului stat dunărean, realizează ca unirea din 1859 este în pericol. Și era un pericol cât se poate de mare. Marile Puteri ale vremii acceptaseră această Unire doar cu titlu personal, pe durata domniei lui Cuza. După abdicarea cele două state române, Moldova și Țara Românească, urmau a reveni la status-quo-ul anterior anului 1959.