Partener de încredere pentru colecționarii de monede și medalii comemorative de aur și argint

Ceremonia încoronări - Ferdinand I

Ceremonia încoronări - Ferdinand I

Duminica de 15 octombrie 1922 a fost o zi ploioasă. Unii invitaţi şi-au amintit că şi la 10 mai 1866, când Întemeietorul Dinastiei, Carol I, a intrat pentru prima dată în Bucureşti, a plouat, şi toată lumea a luat asta ca un semn bun. Din fericire, ploaia s-a oprit înainte de apariţia cuplului regal.

Festivităţile încep în gara din Alba Iulia, unde Familia Regală a ajuns cu trenul regal, fiind întâmpinată de primul-ministru Ionel Brătianu şi primarul oraşului din acea perioadă. Ulterior, cei doi regi, împreună cu prinţul moştenitor Carol şi soţia sa Elena, au fost transportaţi în două caleşti până la Catedrală, iar pe traseu au fost întâmpinaţi de o parte şi de alta a bulevardului de mii de oameni cu flori. Regele Ferdinand şi Regina Maria au ocupat în Catedrală cele două tronuri împărăteşti, aşezate unul în fața celuilalt, iar patru mitropoliţi din toate provinciile României Mari au oficiat slujba specială de încoronare. Coroana de Oţel, Coroana Independenţei pentru Regele Ferdinand şi Coroana Albastră făcută la Paris din aur transilvan pentru Regina Maria se aflau deja în altar. În clipa sfinţirii Coroanelor şi a mantiilor regale au fost rugaţi să îngenuncheze. La fel şi înalţii oaspeţi care erau de faţă. Dar încoronarea propriu-zisă a avut loc afară sub un baldachin, în faţa tuturor.

Exista şi un alt motiv pentru care Regele şi Regina au fost afară. Occidentali prin naştere, îşi botezaseră cei şase copii în confesiunea ortodoxă, cum le cerea Constituţia. Dar Ferdinand era catolic, iar Maria protestantă, au preferat cerul liber mijlocit doar de un baldachin cu însemnele tuturor provinciilor istorice româneşti.

Încoronarea a urmat un anume tipic. De pildă, Mihail Ferechide, în fața monarhului României Mari, cu Coroana de Oțel pe o perină de mătase cu emblema țării, l-a invitat să rostească Jurământul de Credinţă față de țară, iar după ce a rostit acest jurământ, i-a înmânat coroana și după un mai vechi obicei napoleonian, regele Ferdinand și-a așezat-o singur pe cap. Acest moment a fost urmat de uralele celor prezenți, de strigăte entuziaste, până la urmă, că un asemenea eveniment trezește entuziasm, te emoționează. Președintele Camerei Deputaților, Mihail Orleanu, a înaintat către regină, a invitat-o să rostească jurământul de credinţă către ţară, după care, coroana a fost înmânată Regelui Ferdinand, iar Regele Ferdinand şi-a încoronat soţia îngenunchiată. Din nou urale, din nou „Trăiască suveranii României Mari!", iar după acest ceremonial, regele Ferdinand și-a rostit Proclamația către Ţară, Proclamație ce a fost transmisă, ulterior, de 4 crainici așezați strategic în 4 puncte ale cetății.

S-a intonat Imnul Regal, după care momentul a fost marcat cu urale și 101 salve de tun. A avut loc, apoi, pe platoul din fața catedralei, defilarea trupelor. Regele a primit defilarea călare, înconjurat de ofițeri români și ai misiunilor Aliate, pre­zente la acest moment istoric.