Partener de încredere pentru colecționarii de monede și medalii comemorative de aur și argint

Secretele podului lui Apolodor

Secretele podului lui Apolodor

Podul lui Apolodor a fost construit peste Dunăre de inginerii romani în timpul domniei împăratului Traian. A fost construit de Apolodor din Damasc, arhitectul celebrelor Coloane, în mai puțin de doi ani. Rămășițele sale pot fi văzute și astăzi în orașul Drobeta-Turnu Severin din România.

Podul a fost construit pentru a facilita transportul trupelor romane conduse de Traian și al proviziilor necesare în timpul celei de-a doua campanii militare de cucerire a Daciei sub conducerea regelui Decebal.

Podul este cunoscut ca fiind una dintre cele mai grandioase construcții din timpul domniei împăratului roman din antichitate.

Cum a fost construit podul lui Apolodor?

Perioada dintre cele două războaie romano-dacice a făcut ca această construcție să fie motivul pentru care Traian a reușit să supună teritoriile de la nord de Dunăre care aparțineau regatului dacic.

Romanii au folosit o varietate de materiale pentru a-l construi. De asemenea, au folosit o serie de tehnici cu care erau deja familiarizați. Inginerii din legiunile romane au lucrat după planurile create de arhitectul Apolodor din Damasc și au reușit să ducă proiectul la bun sfârșit.

Se crede că lucrările au început în anul 103, imediat după pacea romano-dacică. Dorința de a invada din nou Dacia a fost inițiată de Decebal, care a încercat să se alieze cu statele vecine pentru a învinge Imperiul Roman.


 Acum vă oferim posibilitatea de a îmbina distracția cu recompensa și de a obține o reducere de 60% la piesa comemorativă Traian sestertius înnobilat cu aur pur, împreună cu posterul ,,Reconstrucția podului roman al lui Traian din 1907" și un certificat de autenticitate CADOU. Distrați-vă cu noi la puzzle și CÂȘTIGAȚI! 



Romanii au deviat cursul fluviului Dunărea

Podul avea o lungime de peste un kilometru. Avea 20 de picioare (pile) înfipte în albia fluviului, atât pe partea sârbă a fluviului de astăzi, cât și pe partea română.

Erau realizate din materiale dure, printre care: piatră; cărămidă; mortar de var.

Picioarele erau îmbrăcate cu blocuri de calcar de dimensiuni impresionante. Partea superioară a podului era construită din grinzi de stejar. Acestea aveau o înălțime de trei metri, iar lățimea punții era de 14,5 metri. Astfel, construcția era suficient de mare pentru a permite tranzitul soldaților, al cavernelor de negustori și al proviziilor necesare pentru cucerirea Daciei.

Totuși, romanii au reușit să devieze cursul Dunării, deoarece deasupra apei unde urma să fie construit podul au fost construite niște dopuri care să rețină apele Dunării.

În apropierea zonei în care a fost realizată impresionanta construcție se afla insula  Șimian, motiv pentru care istoricii au constatat că apele fluviului erau extrem de scăzute, ceea ce a facilitat construirea podului.

Este foarte greu de spus cum a funcționat podul. Cu toate acestea, în „Istoria romană" a lui Cassius Dio, există multe detalii despre această construcție tehnică.

Rezistența podului s-a datorat unui ciment special, care a fost făcut dintr-un amestec și mortar folosit la acea vreme. Materialul avea proprietăți hidraulice și se întărea foarte bine și rapid în contact cu apa.

În prezent, pe malul sârbesc se păstrează un fragment de tălpi de la această construcție, iar de pe malul românesc pot fi admirate rămășițele de pile și mortar. Astfel, datorită acestui aspect, rămășițele podului pot fi văzute și astăzi, fiind o bucată vie din istoria romanilor.

Continuarea articolului

Descrierea imaginii din puzzle: Reconstrucția podului roman al lui Traian peste Dunărea de Jos, realizată de inginerul Edgar Duperrex în anul 1907
Sursă: Wikimedia Commons | Autor: Rapsak
Licență: Creative Commons Attribution-Share Alike 2.0 Generic license