Drahma lui Alexandru cel Mare

Alexandru cel Mare, cunoscut totodată și ca Alexandru Macedon (356-332 î.Hr.), a călcat pe urmele tatălui său, regele Filip al II-lea (382-336 î.Hr.), cel care a unit statele grecești divizate și s-a pregătit pentru războiul cu Imperiul Persan. Prin războaiele sale iscusite și prin diplomația sa abilă, Alexandru a construit un imperiu elenistic care se întindea din Macedonia și până în Egipt, Afganistan și râul Indus.

Până la jumătatea secolului al IV-lea î.Hr., orașele-stat grecești au fost destrămate. Acestea erau răspândite de-a lungul Mării Mediterane și se luptau pentru supremație. Fragmentarea politică s-a reflectat într-un sistem monetar opac, care a fost parțial unificat de Filip al II-lea. Cu toate acestea, monedele lui Alexandru cel Mare au influențat aspectul monedelor antice timp de multe decenii. Combinația dintre portretul conducătorului de pe avers și protectorul divin de pe revers a apărut pe majoritatea monedelor conducătorilor elenistici. Moneda a fost emisă în trei metale. Moneda de valoare mică era reprezentată de creițari de cupru. Unitatea de bază a monedei de aur a fost statere, care cântărea 8,48 g. Cea mai răspândită monedă de argint, drahma, cântărea 4,24 g. Multiplul drahmei era utilizat pe scară largă - așa-numitele tetradrahme, care cântăreau 16,96 g, și a șasea parte a drahmei, obolii, care cântăreau 0,7 g. În vremea Atenei clasice, o drahmă reprezenta salariul zilnic al unui cetățean obișnuit. Valoarea unui sclav era cuprinsă între 150 și 250 de drahme.

Imperiul lui Alexandru s-a destrămat după moartea sa, iar pe teritoriul său au apărut treptat state succesoare, care au fost împărțite între ele de către generalii lui Alexandru. Aproape toți tovarășii lui Alexandru au murit în războaiele care au însoțit dezintegrarea imperiului. Regatele elenistice rezultate au fost treptat înglodate de Imperiul Roman, care s-a extins rapid.